Crăciunul, una dintre cele mai îndrăgite evenimente ale anului, este atât o sărbătoare religioasă sacră (natus Christus in Betleem Judeae) precum și o celebrare culturală și, de ce nu, un fenomen comercial internațional. Cu acest prilej, creștinii sărbătoresc aniversarea nașterii lui Hristos. Obiceiurile populare care au loc cu ocazia Crăciunului, includ: schimbul de cadouri, mese festive, participarea la slujbe religioase și bineînțeles, așteptarea lui Moș Crăciun.
Istoria Crăciunului
Mijlocul iernii a fost mereu un prilej de sărbătoare: cu multe secole înainte de apariția lui Iisus în sfera religioasă, europenii (cu precădere cei din nordul continentului unde, știm bine că datorită înclinației axei Terrei comparativ cu poziția față de Soarele sistemului nostru solar, iernile polare au o durată de aproximativ 6 luni, din septembrie până în martie) au sărbătorit apariția luminii (sensul acesta trebuie luat ad literam, întrucât se sărbătorea de fapt trecerea spre zile mai lungi, cu mai multă lumină solară).
Popoarele scandinave sărbătoreau timpul lui Yule care marca solstițiul de iarnă. Unul dintre obiceiurile practicate era arderea de bușteni și se considera că fiecare scânteie pe care o producea focul produs, reprezenta numărul de porci și viței care aveau să se nască în anul care va urma.
Sfârșitul lui decembrie a fost un moment oportun de sărbătoare în majoritatea zonelor din Europa: majoritatea vitelor erau sacrificate, pentru a nu trebui hrănite în timpul iernii. Pentru mulți, era singura perioadă a anului când se aprovizionau cu carne proaspătă; în plus, cea mai mare parte a vinului și a berii fermentau în această perioadă a anului.
În Germania, oamenii l-au onorat pe Odin, fiind îngroziți de acesta, deoarece credeau că acesta decide soarta oamenilor.
Saturnaliile
În Roma, unde iernile nu erau atât de aspre precum în nord, se sărbătoreau Saturnaliile, (lt. saturnalius) ca un omagiu adus lui Saturn, zeul agriculturii.
De asemenea, romanii, pe 25 decembrie, sărbătoreau nașterea Mithrei (zeul luminii la persani).
Peter Roop, Connie Roop, Katy Keck Arnsteen (Millbrook Press, 1997) într-o analiză a istoriei Crăciunului au conchis că Papa Iulius I, succesorul lui Papa Marcu, a atribuit ziua de 25 decembrie ca zi a nașterii lui Hristos. Se crede că decizia a fost luată pentru a adopta și a absorbi multe dintre obiceiurile considerate păgâne. (vezi: The Sacred Spiral: Unlocking Ones Infinite Potential, Dracaena Paxx, Xlibris Corporation, 2015, ISBN: 9781503557475)
La începutul secolului al XVII-lea, reforma religioasă a schimbat modul în care se sărbătorea Crăciunul în Europa. Când Oliver Cromwell și forțele sale puritane au preluat Anglia în 1645, au promis să scape Anglia de decadență și, ca parte a efortului lor, au „anulat” Crăciunul. Prin cererea populară, Carol al II-lea a fost readus pe tron și, odată cu el, a revenit și Crăciunul. În Statele Unite ale Americii Crăciunul nu a fost o sărbătoare decât după anul 1870.
Moș Crăciun
Legenda lui Moș Crăciun poate fi urmărită până la Sfântul Nicolae, un călugăr turc care și-a oferit întreaga avuție săracilor și a călătorit prin țară ajutând populația mai puțin avută, devenind astfel un mesager care aducea cadouri celor smeriți. În secolul al XVIII-le, olandezii îl onorau pe Sfântul Nicolae și pe această filieră vine și numele „Sinter Klaas”, nume care în engleza de azi a fost adoptat ca „Santa Claus”.
Recurența temei nașterii lui Hristos în arta clasică
Bineînțeles, mulți artiști au creat opere de artă care fac referire la istoria Crăciunului. Adorația Magilor (1504) de Dürer este o lucrare care a fost comandată de către Frederick cel Intelept (Saxonia) pentru Biserica Tuturor Sfintilor din Wittenberg. Lucrarea a fost ulterior donată, in 1603, împaratului Rudolph al II-lea. Este considerată una dintre cele mai bune și mai importante lucrări ale lui Dürer din perioada dintre prima și a doua călătorie în Italia.
Adorația Magilor a lui da Vinci este o lucrare comisionată de către călugării augustinieni din San Donato din Scopeto, Florența, în 1481. Artistul a părăsit Florența, plecând anul urmâtor spre Milano, lăsând astfel tabloul neterminat. Lucrarea se află în Galeria Uffizi din Florența încă din 1670.
Această lucrare a lui Botticelli a fost numită mult timp Nașterea Mistică din cauza simbolismului său misterios. Acesta combină nașterea lui Hristos așa cum s-a spus în Noul Testament cu o viziune a celei de-a doua Veniri, așa cum a fost promisă în Cartea Apocalipsei. A Doua Venire – întoarcerea lui Hristos pe pământ – va vesti sfârșitul lumii și împăcarea creștinilor devotați cu Dumnezeu.
Cercul de doisprezece îngeri din vârful tabloului reprezintă cele douăsprezece ore într-o zi, iar cele douăsprezece luni ale anului. Îngerii reprezintă credința, speranța și caritatea, îmbrăcați în hainele albe, roșii și verzi. Îngerii îi scot pe oameni dintr-o stare de limbo religios, salvându-i de demoni. Cuvintele de pe panglicile îngerilor, care nu pot fi văzute decât cu reflectografia în infraroșu, arată că cuvintele corespund celor doisprezece privilegii ale Fecioarei.
Madona Sixtină, numită și Madonna di San Sisto de Raphael (Raffaello Sanzio da Urbino) este o lucrare care a fost comandată de Papa Iulius al II-lea (vezi: Angelo Walther, Raffael, Die Sixtinische Madonna. Ediția a 2-a. Leipzig: Seemann, 2004 și Andreas Henning, Die Sixtinische Madonna von Raffael. Berlin: Deutscher Kunstverlag, 2010) în onoarea regretatului său unchi, Papa Sixtus al IV-lea, ca un altar pentru biserica bazilică a mănăstirii benedictine din San Sisto din Piacenza, cu care familia Rovere a avut o lungă perioadă relație apropiate.
Adorația Păstorilor este o pictură a artistului italian Michelangelo Merisi, cunoscut frecvent ca Caravaggio.
Lucrarea fost comandată de Senatul de la Messina pentru biserica Capucinilor din Santa Maria degli Angeli. O simplitate franciscană o pătrunde: în hambarul de lemn un măgar și un bou stau răbdători în spate, există paie pe podea și într-un coș, Sfânta Familie are o pâine, uneltele de tâmplar ale lui Iosif și câteva bucăți de pânză. Iosif (în roșu) îi introduce pe păstori tinerei Fecioare, a cărei rochie este de un roșu mai strălucitor.
Natività. Nascita di Gesù de Giotto di Bondone – o frescă dedicată vieții Fecioarei Maria. În timp ce avem aspecte puternice ale stilului bizantin, Giotto a făcut ceva complet nou: figurile sale nu sunt stilizate sau alungite, sunt solid tridimensionale, au fețe și gesturi care se bazează pe o observație atentă și nu sunt îmbrăcate în veșminte învolburate ci în haine care atârnă natural având formă și greutate. El a făcut, de asemenea, pași îndrăzneți în privirea și înfășurarea personajului spre interior, cu spatele spre observator creând iluzia de spațiu.
În această Naștere, Giotto a schimbat ușor povestea pentru a intensifica efectul dramatic. Nicăieri în Scriptură nu se face referire la un bou și la un măgar. El folosește boul și măgarul pentru a ancora povestea în Noul și Vechiul Testament, împreună simbolizând contrastul dintre cei care văd și știu și cei orbi de lumina nouă care a venit cu Hristos.
Giotto privește Nașterea într-o lumină cu totul nouă – cea a dramei umane intense.
Crăciunul în arta contemporană
Revenind mai aproape de zilele noastre, în arta contemporană, știm foarte bine că Jeff Koons este cunoscut pentru arta sa pop, care face referire la iconografia culturală și ce icoană mai bună pentru Crăciunul modern decât renul Rudolph? Potrivit lui Koons, „Arta este într-adevăr doar comunicarea cu ceva și cu cât este mai arhetipală, cu atât este mai comunicativă.”
Lui Banksy îi place să creeze o „agitație” de Crăciun – fie că este vorba de spectacolul de artă subteran anual Santa’s Ghetto, fie de „Felicitare de Crăciun”. Santa’s Ghetto este o inițiativă care reunește un grup de artiști pentru a-și vinde lucrările la o galerie pop-up, de obicei undeva în Londra. A început în 2002, în Shoreditch, ca răspuns la ceea ce Banksy a simțit că este o îndepărtare de sentimentele sezonului, în timp ce glumea: „Am simțit că spiritul Crăciunului se pierde. Devine (n.a. Crăciunul) din ce în ce mai necomercial și are legătură din ce în ce mai mult cu religia, așa că am decis să ne deschidem propriul magazin și să vindem lucruri inutile.”
Nu a ratat ocazia unui mic comentariu social, în 2007, Banksy a dus Ghetto-ul lui Moș Crăciun la Betleem pentru a atrage atenția asupra situației palestinienilor înconjurați de zidul de 425 de mile construit de israelieni.
Salvador Dalí în 1948, a pictat poate una dintre cele mai neconvenționale lucrări ale carierei sale. Acesta a arătat un Moș Crăciun uriaș cu sertare ieșind din corpul său.
Mai jos, câteva parodii ale unor lucrări celebre:
