Spațiul de culoare în mediul online

Arta digitală, câștigă din ce în ce mai mult teren în contemporaneitate. Datorită utilizării programelor specifice pentru a crea, manipula și reda conținutul digital s-au creat anumite standarde adoptate la nivel internațional, al căror rol, în ceea ce privește culoarea digitală, este redarea cât mai fidelă a acesteia pe diverse medii online.

sRGB este un spațiu de culoare RGB standard, creat de HP și Microsoft în cooperare în 1996 pentru a fi utilizat în cazul monitoarelor, imprimantelor și în cazul codării culorilor în majoritatea limbajelor de programare. Se va face referire la ultimul caz, luând ca exemplu limbajul de programare HTML (Hypertext Markup Language). De asemenea, cele două interfețe grafice 3D (OpenGL and Direct3D) folosesc același spațiu de culoare.

Prima versiune HTML a fost concepută de Tim Berners-Lee în 1993. De atunci, au existat mai multe versiuni diferite HTML. Cea mai utilizată versiune pe parcursul anilor 2000 a fost HTML 4.01, care a devenit un standard oficial în decembrie 1999. HTML5.1 este cea mai recentă evoluție a standardului care definește HTML, fiind lansat la recomandarea World Wide Web Consortium (W3C).

Termenul reprezintă două concepte diferite. Pe de o parte este o nouă versiune a limbajului HTML, cu elemente, atribute și utilități noi și pe de altă parte are o aplicabilitate net superioară, din punct de vedere al integrabilității și adaptabilității la varietatea mare de redare vizuală a informației digitale.

Codurile de culoare sunt modalități de a reprezenta culorile pe care le vedem în fiecare zi într-un format pe care un computer îl poate interpreta și afișa. Formatele utilizate în aplicații software și web, includ coduri de culoare hexazecimale, valori RGB, HSL (hue, saturation, lightness) și HSLA (alpha – opacitate).

Sistemul de culoare sRGB are la bază cele trei culori fundamentale, însă în majoritatea limbajelor de programare, redarea culorilor se realizează fie specificând valorile hexazecimale corespunzătoare (sistem de numerație în baza 16, util, mai ales, în programele de editare a imaginilor, unde, este necesar să cunoaștem codul unei anumite nuanțe de culoare, în anumite cazuri, fiind notate cu hexazecimale 0-9 și A-F), fie specificând valorile decimale (pentru R, G, B) cuprinse între 0-255, 0 fiind valoarea minimă (nulă) și 255 cea maximă.

Fiecărui pixel, este separat în trei canale: roșu, verde și albastru. Astfel, fiecare dintre cele trei canale este de 8 biți, putând afirma că fiecare pixel are trei „subpixeli”. Fiecare subpixel poate reprezenta (2^8-1) variante ale aceleiași culori, adică 255 de variațiuni.

În spectrul de culoare sRGB, o culoare este definită ca un amestec de lumini roșii, verzi și albastre pure de diferite intensități. Fiecare dintre nivelurile de lumină roșie, verde și albastră este codificat ca un număr în intervalul 0-255, 0 însemnând absența totală a luminii și 255 însemnând intensitatea maximă a acesteia.

Acest lucru face posibilă redarea a 16.777.216 culori (3 x 2^8= 2^24), adică, o adâncime de culoare de 24 de biți.
Spre deosebire de spațiul de culoare RGB, valoare gama a spațiului de culoare sRGB nu poate fi exprimată ca o valoare numerică singulară. valoare gamma globală este de aproximativ 2,2.

Fiecare pixel dintr-un monitor LED afișează culorile în acest fel, prin combinație de LED-uri roșii, verzi și albastre (diode emițătoare de lumină). De exemplu, când pixelul roșu este codat la valoare 0 (nulă), LED-ul este oprit. Când pixelul roșu este codat la valoarea sa maximală, de 255, LED-ul strălucește la intensitatea maximă. Orice valoare dintre cele două extreme cauzează o emisie parțială de lumină a LED-ul.

Culorile primare și aditivele lor, sunt codate prin specificare inline sau prin intermediul fișierului de tip CSS (Cascading Style Sheets – folosit pentru descrierea prezentării într-un limbaj de marcare, cum ar fi HTML. CSS este o tehnologie de bază a World Wide Web, alături de HTML și JavaScript). Modelul inline (în interiorul unui fișier HTML), este redat în figura 1.

Pe prima coloană, valoarea 255, aflată pe prima poziție a triadei reprezintă roșul, cu condiția ca celelalte două valori să fie 0. Culoarea verde necesită prezența pe poziția intermediară a valorii decimale 255. Adiacent, culoarea albastră va fi redată dacă valoarea decimala 255 se va afla pe a 3-a poziție a triadei.

Pe a doua coloană sunt reprezentate câte două valori decimale maxime, astfel: culorii galbene îi corespunde mixarea maximalelor pentru roșu și verde, pentru magenta avem valorile maximale ale roșului și al albastrului, iar pentru cyan îi corespund maximele decimale galben și albastru.

Pe a treia și a patra coloană, sunt reprezentate nonculorile, de la negru absolut (căruia îi corespunde valoarea 0 din cele trei culori fundamentale, reprezentând, practic, absența totală a acestora), valori pentru gri-uri de diverse intensități, până la albul complet, care este redat prin valorile maximale ale decimalelor corespunzătoare fundamentalelor. De remarcat faptul că suma dintre valorile egale dintre cele trei fundamentale duc la diverse nuanțe de gri-uri.

Culorile în format hexazecimal sunt reprezentate prin perechi de biți, fiecare pereche fiind un cod hexazecimal, rezultând astfel șase caractere. Prima pereche de caractere corespunde roșului, a doua verdelui și a treia albastrului, astfel: #XXXXXX. Valoarea minimă a unei perechi de biți este 00, iar cea maximă – FF. Codul de culoare HSL combină trei atribute: nuanța (valori cuprinse între 0 și 360 grade; 0 corespunde roșului, 120, verdelui, și 240 albastrului), saturația și luminozitatea (valori procentuale).

Tabel 1. Codurile de culoare în format RGB, hexazecimal, HLS și CMYK pentru culorile primare, cele rezultate din adiția acestora și pentru alb, respectiv negru.