Mișcarea suprarealistă a apărut în 1920 la Paris, exercitând una dintre cele mai importante influențe artistice al secolului. Suprarealismul a devenit o parte din mentalitatea europeană, iar cuvântul ,,suprareal’’ a fost folosit de prima dată de către poetul și criticul Guillaume Apollinaire, însă perioada suprarealistă a început când Andrѐ Breton și Louis Aragon au preluat acest cuvânt și i-au dat sens. Andrѐ Breton lansează mișcarea suprarealistă, publicând primul său manifest și extinde originile literare al suprarealismului publicând Rѐvolition surrѐaliste.
Mulți suprarealiști au fost impresionați de filozofiile lui Sigmund Freud, care arătau că, atunci când gândirea lucidă dispare, copilul din noi și sentimentele de sălbăticie, ies la iveală. Astfel se realizează convingerea adevărată a suprarealiștilor, deoarece arta nu este produsul unei rațiuni pe de plin conștiente. Dacă rațiunea ne deschide calea spre știință, doar iraționalul poate să ne ofere arta.
Suprarealiștii căutau cu pasiune diferite stări mentale pentru a aduce la suprafață ceea ce se află ascuns în interiorul conștiinței noastre. Asemenea lui Klee, credeau că artistul nu poate să își vadă opera, ci trebuie lăsat să se formeze în deplină libertate. Unul dintre principalii pictori suprarealiști a fost spaniolul Salvador Dalί, care a trăit mulți ani in Statele Unite străduindu-se să realizeze un echivalent pentru confuziile trăirilor sale. În unele dintre tablourile sale, el amestecă într-o manieră surprinzătoare, diferite fragmente din lumea reală.
Dacă privim cu atenție pictura Apariția unei fețe și a unei fructiere pe o plajă, putem înțelege de ce artistul modern urmărește ceva mai mult decât simpla reprezentare a ceea ce vede. Dalί ne arată prin maniera sa o reprezentare diversificată (formele pot reprezenta mai multe lucruri în același timp); acesta ne arată un joc de semnificații.
Dalί era la fel de enigmatic precum Magritte, dar mult mai extravagant. Prin apariția la o expoziție personală la Paris în 1929, avea ca obiectiv sistematizarea confuziei și discreditarea lumii reale. În picturi, el exploatează atât fobiile personale, cât și perversiunile și dorințele sale. Sculpturile lui semănau cu colajele tridimensionale, preluând conceptul de la Macel Duchamp ,,ready-made’’ în care obiectele erau modificate și alăturate altor obiecte fără legătură.
,,Singura mea ambiție în domeniul picturii este să materializez imaginile iraționalului concret, ca cea mai imperialistă furie a preciziei’’[1]
De multe ori Dalί și-a indus stări de anxietate, neliniște, se auto-speria pentru a ajunge într-o stare în care nu mai există diferențe între imaginație și realitate. Această stare paranoică avea rolul de a-i dezlănțui imaginația și de a-l ajuta să creeze imagini deschise unor interpretări multiple, pornind de la realitate.
Impactul revoluționar suprarealist a trecut dincolo de pictură, ajungând în toate domeniile artei mai ales în cinematografie. Salvador Dalί împreună cu Luis Buñuel regizor avangardist, au lucrat la primele filme suprarealiste. Secvențele precum reprezentarea grafică a tăierii cu lama ochiul unei persoane din Câinele andaluz a șocat publicul în felul în care au încălcat tabuurile, fapt cea avut ca rezultat interzicerea filmului în mai multe cinematografe. Mai târziu în Statele Unite a lucrat împreună cu Alfred Hitchcock la secvențe de film de coșmar precum Fascinație.
Cum am mai precizat, suprarealismul s-a extins pe toate domeniile artei. Caracteristicile acestui stil sunt o combinație a imaginii abstracte cu psihologia. În perioada modernă, oamenii au avut dorința de a vizualiza ceva mai profund, care pentru câteva clipe îi duce într-o stare de vis. Apariția și dezvoltarea fotografiei, sunt oportunități pentru a demonstra apariția tendinței suprarealiste.
Man Ray este un artist vizual american, care a contribuit semnificativ la mișcările Dada și Suprarealism. A realizat lucrări importante într-o varietate de mijloace de comunicare. A fost renumit pentru fotografiile de modă și portretele suprarealiste. Man Ray este de asemenea, remarcat pentru lucrările sale cu fotograme, pe care el le-a numit ,,rayograf’’ referindu-se la el însuși. În 1921 Man Ray s-a mutat la Paris unde a cunoscut-o pe Kiki de Montparnasse (Alice Prin), un model de artiști. Kiki a fost partenerul lui Man Ray pentru cea mai mare parte a anilor 1920. A devenit subiectul câtorva dintre cele mai cunoscute imagini fotografice și a jucat în filmele sale experimentale.
Pentru următorii douăzeci de ani, a rămas la Paris unde a fost recunoscut de mulți artiști contemporani acestuia. Prima expoziție suprarealistă a avut-o împreună cu Jean Arp, Max Ernst, André Masson, Joan Miró și Pablo Picasso la Galeria Pierre din Paris. Împreună cu fotograful Lee Miller, Man Ray a reinventat tehnica fotografică a solarizării. El a creat de asemenea, un tip de fotogramă numit ,,rayografe’’, pe care el l-a descris ca ,,dadaism pur’’.
[1] Istoria Frumuseții ediție îngrijită de Umberto Eco;(2005) ); Editura RAO, p.430.
