Considerat o figură emblemică pentru sfera fotografiei de stradă, Henri Cartier Bresson s-a născut la 22 august 1908, în Chanteloup-en-Brie (Franța), fiu al unor producători bogați de textile, descendenți ai familiei Charlotte Corday. Acesta a locuit alături de familia lui într-un cartier burghez al Parisului, Rue de Lisbonne în apropiere de Place de L`Europe și Parc Monceau.
Introdus în tainele picturi în ulei de către unchiul său Louis, acesta a dezvoltat inițial o puternică fascinației pentru pictură cu precădere spre zona suprarealismului.
Astfel în 1927 Bresson a fost admis la o prestigioasă școală de arte, Lhote Academy, unde a ajuns să învețe în studioul parizian al pictorului și sculptorului cubist Andre Lhote.
Un moment decisiv pentru Cartier-Bresson, deoarece interesul său pentru arta modernă a fost combinat cu admirația față de lucrările maeștrilor renascentiști, precum: Jan Van Eyck, Masaccio, Piero della Francesca. Ajungând să-l considere pe Lhote drept profesorul său de ”fotografie fără aparat de fotografiat”.
Frustrat oarecum de abordarea teoretică a dascălului său care punea foarte mult accent pe reguli asupra artei. Pregătire teoretică care avea să de roade ulterior și în fotografie, ajutând-ul pe Bresson să identifice și să rezolve cu ușurință probleme de formă și compoziție în fotografie.
În jurul anului 1920 apariția școlilor de fotografie în Europa a luat amploare, fiecare încercând să propună o direcție clară și delimitată pentru fotografie. Așadar odată cu fondarea mișcării suprarealiste în 1924. Bresson socializeze cu protagoniștii mișcării simțindu-se foarte atras de tot ce înseamnă suprarealism.
Ulterior în 1928 a început să studieze arta, literatura și engleza la Universitatea din Cambridge.
Un an mai târziu Cartier Bresson este arestat la domiciliu pentru vânătoare fără licență, moment în care îl cunoaște pe expatriatul american Harry Crosby, care îl convinge pe comandant să-l elibereze câteva zile pe Bresson în custodia sa.
Împărțind aceeași fascinație pentru fotografie cei doi își petrec cele trei zile acasă la Harry și soția sa Caresse developând fotografii. Moment în care Bresson se îndrăgostește de soția lui Harry dând naștere unei aventuri amoroase cu aceasta, aventură care continuă până 1931.
Iar în jurul anului 1932 după aproximativ un an petrecut pe Coasta de Fildeș, unde s-a îmbolnăvit de febra apei negre și a fost pe punctul de a muri.
Odată ajuns în Marsilia acesta se tratează de febra apei negre, ulterior reluând legăturile liderii mișcării suprarealiste.
Inspirat de lucrarea fotoreporterul maghiar Martin Munkacsi, ”Trei Băieți la Lacul Tanganyika”, Bresson i-a hotărârea să nu mai picteze și să i-a în serios fotografia, declarând: ”Am înțeles brusc că o fotografie poate repera eternitatea într-o clipă ”.
Martin Munkacsi, ”Trei Băieți la Lacul Tanganyika”, (1930)
Astfel Cartier-Bresson și-a achiziționat primul său aparat LEICA cu un obiectiv de 50 de milimetri, aparat pe care l-a folosit foarte mulți ani.
Primul aparat de fotografiat LEICA, al lui Heri Cartier-Bresson
Pentru Bresson acest aparat a reprezentat deschiderea de noi posibilități în fotografie, oferindu-i posibilitatea de a surprinde lumea în starea ei reală de mișcare și transformare.
Fotografiile sale au fost expuse pentru prima dată în 1933 la Galeria Julien Levy din New York, urmând a fii expuse în Madrid și în Mexic, unde în 1934 a împărțit o expoziție cu Manuel Alvarez Bravo.
Henri Crtier-Bresson Marsilia, Franța (1931)
henri Cartier Bresson – Nude, Italy (1932)
Henri Crtier-Bresson – Seville, Spania (1933)
De asemenea în industria cinematografiei Bresson s-a făcut remarcat prin regizarea unu film antifascist pentru promovarea serviciilor medicale republicane.
Primele imagini ale lui Bresson, din sfera foto-jurnalismului au fost publicate în ziarul Săptămânalul Francez ”Regards”, în 1937.
Henri Cartier-Bresson – încoronarea regelui George al VI-lea și a reginei Elisabeta (1937)
Henri Cartier-Bresson – încoronarea regelui George al VI-lea și a reginei Elisabeta (1937)
Fotografii șocante, atipice față de restul imaginilor de la încoronarea regelui George al VI-lea și a reginei Elisabeta. Deoarece Cartier Bresson față de ceilalți fotografi prezenți la încoronare nu și-a focalizat atenția pe noul monarh, ci pe mulțimea ce se întindea pe străzile londoneze, dorind astfel șă surprindă emoția unei întregi societăți la apariția unui nou monarh.
Henri Cartier-Bresson – încoronarea regelui George al VI-lea și a reginei Elisabeta (1937)
Între 1937-1939, Cartier-Bresson a lucrat ca fotograf al Ziarului de Seară al Comuniștilor Francezi. Iar în acea perioadă a cunoscut-o pe viitoarea sa soție, dansatoarea Ratna Mohin, alături de care s-a mutat într-un modest apartament parizian.
Ratna Mohin și Henri Cartiere Bresson (1937)
Prins prizonier de război în 1940, a scăpat la a treia sa tentativă în 1943 și s-a alăturat ulterior unei organizații subterane pentru a ajuta prizonierii și fugii. În 1945 a fotografiat eliberarea Parisului și apoi a filmat documentarul Le Retour (Întoarcerea).
Henri Cartiere Bresson – Eliberarea Parisului (1944)
Henri Cartiere Bresson – Stop cadru documentar ”Le Retour” (Întoarcerea)
În 1947, Bresson alături de Robert Capa, George Rodger, David ‘Chim’ Seymour și William Vandivert, a fondat Magnum Photos.
Magnum era o agenție de imagine cooperativă deținută de membrii săi. Echipa a împărțit misiunile foto între membri.
Astfel Rodger, și-a pierdut viața în urma celui de-al doilea război mondial, ar acoperi Africa și Orientul Mijlociu. David Chim, care vorbea o varietate de limbi europene, ar lucra în Europa.
Iar Cartier-Bresson ar fi repartizat în India și China. Vandivert, avea să lucreze în America, iar Capa va lucra oriunde avea o misiune. Maria Eisner a administrat biroul din Paris și Rita Vandivert, soția lui Vandivert, a administrat biroul din New York și a devenit primul președinte al lui Magnum.
Cartier-Bresson a obținut recunoașterea internațională pentru fotografierea funeraliilor lui Ghandi în India în 1948 .
Henri Cartier Bresson – India 1948
A acoperit ultimele șase luni ale administrației Kuomintang și primele șase luni ale Republicii Populare Maoiste.
Henri Cartier Bresson – ultimele șase luni ale administrației Kuomintang
Din China, a trecut în Indiile Orientale (Indonezia), unde a documentat obținerea independenței față de olandezi.
Bresson declarând la un moment dat: ”Magnum are misiunea să ”simtă pulsul” vremurilor, primele sale proiecte au fost People Live Everywhere , Youth of the World , Women of the World și The Child Generation . Magnum și-a propus să utilizeze fotografia în slujba umanității și a oferit imagini vizualizate pe scară largă”.
După trei ani petrecuți în călătorie în est, în 1952, s-a întors în Europa, unde a publicat prima sa carte, Images à la Sauvette (publicată în engleză ca The Decisive Moment).
Henri Cartiere Bresson – The Decisive Moment – 1952 – Grafică realizată de Henri Matisse
Explicând demersul său asupra fotografiei în acești termeni: „ Pentru mine camera este o carte de schițe, un instrument de intuiție și spontaneitate, maestrul momentului care, din punct de vedere vizual, pune întrebări și decide simultan. Prin economia mijloacelor se ajunge la simplitatea exprimării. ”
Cartea sa ”Momentul Decisiv” include un portofoliu de 126 de fotografii realizate de Bresson în călătoriile sale în est și în vest, având ca motto un text din secolul al XVII-lea preluat din Cardinalul de Retz ”Nimic nu există în această lume care să nu aibă un moment decisiv”.
Henri Cartiere Bresson – Motto – The Decisive Moment – 1952
Sub acest motto Bresson și-a desfășurat întreaga sa activitate fotografică susținând: ”Pentru mine, fotografia este recunoașterea simultană, într-o fracțiune de secundă, din semnificația unui eveniment, precum și a unei organizări precise a formelor care conferă evenimentului expresia ei corespunzătoare”.
Fotografia, Rue Mouffetard (foto) , realizată în 1954 a devenit de atunci un exemplu clasic al capacității pe care Cartier-Bresson o avea de a surprinde un moment decisiv. El a ținut prima expoziție în Franța la Pavilion de Marsan în Louvre în 1955.
Henri Cartiere Bresson – Rue Mouffetard, Paris 1954
Fotografia nu este ca pictura”, a declarat Cartier-Bresson pentru ”Washington Post” în 1957. „Există o fracțiune creativă de secundă când faci o poză. Ochiul tău trebuie să vadă o compoziție sau o expresie pe care viața în sine îți oferă și trebuie să știți cu intuiție când să faceți clic pe aparatul foto. Acesta este momentul în care fotograful este creativ „, a spus el. „Oop! Momentul! Odată ce-l ratezi, a dispărut pentru totdeauna.”
Henri Cartiere Bresson – ”Momentul Decisiv”, Paris
Fotografia lui Cartier-Bresson l-a dus în multe locuri, inclusiv China, Mexic, Canada, Statele Unite, India, Japonia și Uniunea Sovietică. A devenit primul fotograf occidental care a fotografiat „liber” în Uniunea Sovietică postbelică.
Cartier-Bresson s-a retras ca director al lui Magnum (care își distribuie încă fotografiile) în 1966 pentru a se concentra pe portret și peisaje.
În 1967, a fost divorțat de prima sa soție de 30 de ani, Ratna „Elie”. În 1968, a început să se îndepărteze de fotografie și să revină la pasiunea sa pentru desen și pictură
. El a recunoscut că poate a spus tot ce a putut prin fotografie. S-a căsătorit cu fotograful Magnum Martine Frank , cu 30 de ani mai tânăra decât el, iar în 1970 cei doi au avut o fiică, Mélanie.
Henri Cartier-Bresson et Martin Frank
Cartier-Bresson a folosit aproape întotdeauna o cameră cu telemetru LEICA de 35 mm prevăzută cu un obiectiv normal de 50 mm sau, ocazional, un obiectiv cu unghi larg pentru peisaje.
Adesea a înfășurat banda neagră în jurul corpului crom al camerei pentru a o face mai puțin vizibilă. Cu un film alb-negru rapid și lentile ascuțite, a fost capabil să fotografieze neobservate evenimente. Cameră pe care acesta o numea ”ochiul șoimului”
Bresson nu a fotografiat niciodată cu flash, o practică pe care a văzut-o ca fiind „impolite … ca și cum ai veni la un concert cu un pistol în mână”.
Credea în compunerea fotografiilor sale în vizor, nu în camera întunecată. El a arătat această credință, având aproape toate fotografiile sale tipărite doar în cadru complet și complet libere de orice tăietură sau altă manipulare la developare.
El a insistat ca imprimeurile sale să fie lăsate necropate, astfel încât să includă câțiva milimetri de negativ neexpus în jurul zonei imaginii, rezultând un cadru negru în jurul imaginii dezvoltate.
Cartier-Bresson a lucrat exclusiv în alb și negru, în afară de câteva încercări nereușite de culoare.
Acesta s-a retras din fotografie la începutul anilor ’70, iar până în 1975 nu mai făcea alte fotografii decât un portret privat ocazional; el a spus că își ține camera într-un seif la casa lui și îl scoase rar. S-a întors la desen, în principal folosind creion, pix și cerneală, și la pictură.
A ținut prima expoziție de desene la Galeria Carlton din New York în 1975.
Cartier-Bresson nu i-a plăcut să fie fotografiat și i-a plătit intimitatea. Fotografiile lui Cartier-Bresson sunt rare. Când a acceptat un titlu onorific de la Universitatea Oxford în 1975, a ținut o hârtie în fața sa pentru a nu fi fotografiat.
Într-un interviu cu din anul 2000, Cartier-Bresson a menționat că nu este neapărat că ura să fie fotografiat, ci că era jenat de ideea de a fi fotografiat pentru că este celebru.
Henri Cartiere Bresson – Autoportret, 1957
Cartier-Bresson a murit la Cereste (Franța) pe 3 august 2004, în vârstă de 95 de ani. Nu a fost anunțată nicio cauză de deces. El a fost înmormântat în cimitirul local din apropiere din Montjusti.
