Noi, oamenii, putem vizualiza și descrie un obiect pe baza modului în care emite sau reflectă lumina. Ca rezultat al acestei capacitate apar culorile care reprezinta un element essential al simbolismului. Studiile recente au demonstrat, însă, și mai mult importanta existentei culorilor în viața noastră.

Se pare ca organismul nostru este capabil sa emită impulsuri nervoase chiar și în cazul persoanelor care datorită unor patologii nu mai pot vedea. Datorită existentei glandei pineale, în momentul în care rezele de diferite culori trec prin globul ocular, chiar dacă persoana respective nu e capabila sa distingă ce fel de culoare e, se produc la nivel cerebral diferite impulsuri nervoase.

Tocmai de aceea anumite emoții sau stări pe care le transmit unele culori precum liniștea, agitația și somnolența se pare ca ar avea effect și la nevăzători. Atunci când se urmărește scopul utilizării unei culori, este important ca aceasta sa fie explicate împreună cu celelalte culori din cadrul lucrării și nu individual. Să vorbim în acest articol despre culorile din vârful spectrului: violet, albastru, verde.

Albastrul reprezinta unul dintre cele trei culori primare alături de rosu și galben. Mai mult decât atât, este una dintre culorile cele mai frecvent întâlnite în jurul nostru, astfel încât s-a dovedit ca majoritatea oamenilor care sunt întrebați care este culoarea lor preferată o vor oferi pe aceasta ca exemplu. Când vine vorba de aceasta culoare, multi artiști au fost de acord ca ea reprezinta culoarea cereasca precum și a lucrurilor cerești. Printre acești artiști se enumeră Francois Rabelais, medic francez și scriitor ale perioadei Renașterii; John Keats, poet engleza și reprezentant de seama al romantismului, precum și Lord Alfred Tennyson, unul dintre cei mai semnificativ poet britanic.

Datorită faptului că este culoarea cerului dar și al marii , din punct de vedere traditional el reprezinta speranța, puritate precum și idealul. Albastrul este de asemenea o culoare formală, care reprezintă înțelepciune și un caracter constant.

De asemenea are un efect liniștitor. De-a lungul anilor, cei mai mulți președinți purtau albastru în timpul disputelor importante tocmai pentru a sugera această stare. Un moment important din istoria artei în care culoare albastru a ajuns la un adevarat apogeul a fost acea perioada numita perioada albastra a lui Pablo Picasso. Prin intermediul acestor lucrări în care predomina albastrul, Picasso subliniază starea de singurătate și nostalgie cauzata de decesul bunului sau prieten, Carlos Casagemas.

Din perspectivă medicală, efectul culorii albastru asupra organismului nostrum este și mai bine conturata. El are un efect benefic asupra noastră ducând la secreția unor hormoni de relaxare și încetinirea metabolismului, prin urmare reduce stresul, tensiunea arterial și frica. În același timp are efect benefic asupra pulsului și reduce și apetitul, tocmai aceea este evitat în cadrul marketingului industriei alimentare. Cu toate acestea este foarte important sa ținem cont de tonalitatea culorii, un albastru închis având un mesaj total diferit acela de indiferenta, nepăsare.

În cadrul lucrărilor fotografice sau din sfera picturii, folosirea acestei culori nu doar pentru a transmite dorința de a atinge o stare ideala, pura dar și pentru a putea realiza o conexiune mai strânsa cu apa marii. Din punct de vedere simbolic marea a reprezentat puntea de legătură între haos și liniște. Reprezinta unul dintre elementele primordiale iar datorită acestui lucru, o serie vasta de mitologii vad în ea ca sursa genezei. Homer afirma ca marea reprezinta originea zeilor iar prin deducere originea întregii vieți. Modul în care marea poate fi corelata cu ciclul vieții se bazează pe imprevizibilitate datorită trecerii bruște de la o stare de liniște la una de agitație în care valurile reprezinta obstacolele vietii.

În cazul culorii violet, în literatura, se face de multe ori trimitere la diferite tipuri de flori, în special viola tricolor, cunoscuta popular sub denumirea de panseluță. Primul care a definit culoarea a fost Homer. Trandafirul, dar și toporașul (Viola Odorata), erau considerate ca find florile preferate ale zeiței Afrodita de unde deducem și faptul ca reprezinta nobilitatea, roialitatea. Conexiunea cu statutul de roialitate dateaza încă de pe vremea reginei Elisabeta I a Angliei care a interzis oricărui alt membru al familiei sa îl poarte.

Acest lucru se datora în special datorită rarității dar și costului ridicat al vopselei utilizate pentru fabricarea hainelor de aceasta culoare. Tocmai de aceea, ele erau atât de valoroase încât doar un conducător putea sa și le permită. Chiar și în ziua de astăzi, culoarea violet este deseori asociata cu calitatea unui obiect, astfel încât industria marketingului se axează pe promovare utilizand-o în anuturile publicitare. Fiind o culoare extravaganta care ne poate duce cu gândul la un tărâm fantastic, o vom întâlni mai des în cadrul generațiilor tinere care vad un ea un design inovativ, sofisticat și chiar rebel.

Mai de seama este conexiunea acestei culorii cu Attis, consortul zeiței Cybele. Mâniată de trădarea lui, zeița i-a luat mințile, lucru ce a l-a împins spre automutilare. Legenda spune ca sângele lui era violet. Prin urmare putem corela culoarea violet cu reînvierea precum și cu auto-sacrificiul suprem.

Când se face referire la culoarea verde, prima asocierea este cea cu a vegetației din timpul primăverii și verii. Poetul și filozof italian, Dante Alighieri, s-a folosit de simbolismul culorii în lucrarea sa Purgatoriul. În opera sa, verdele reprezinta tărâmul speranței, spre deosebire de iadul caruia îi lipseste speranta cu desavarsire și spre deasupre de rai unde nu este nevoie de speranta. Dante, prin aceasta comparatie, incearca sa realizeze o conexiune între culoarea verde și speranta, care defapt este o metafora a iubirii.

Din perspectiva psihologica, verdele are capacitatea sa echilibreze emoțiile astfel încât sa le permită oamenilor sa analizeze situatii dificile și sa poata lua decizia corecta. Tocmai de aceea o putem deseori găsi în saloanele spitalelor. Datorită faptului că exista o legătură între natură și verde, din perspectiva simbolistică, el poate să reprezinte inconstanță. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că natura își schimba culoarea în functie de anotimp. Tot pe seama aceste legături, ea poate semnifica renașterea, precum natura se reîntoarce la viață după o iarna lungă.