Fotografia low-key este un stil de a fotografia scene închise la culoare punându-se accentul prin lumina naturală sau artificială pe anumite zone ale cadrului. Este una din cele mai noi tendințe fotografice și, de obicei, se folosește pentru a crea o atmosferă misterioasă care doar sugerează diverse forme, lăsând privitorul să comunice cu fotografia prin interpretare subiectivă.[1]

Fotografia low-key este posibila în încăperi întunecate unde pătrunde lumina doar  printr-o fereastră de dimensiuni mici, însă, cele mai bune rezultate se obțin utilizând lumina artificială, cea a blitz-urilor de studio. Uneori este de-ajuns o singură sursă de lumină direcționată.

Este de preferat a se lucra cu surse bine direcționate pentru a putea obține efectul dorit, întrucât o sursă de lumină de dimensiuni mari poate micșora considerabil efectul dorit. O atenție deosebită trebuie acordată pentru a avea suficiente detalii care, invariabil, vor fi lăsate în umbră.[2]

În funcție de ce anume dorim să fotografiem, de ce anume vrem să scoatem în evidență, de câte persoane sunt în cadru – apar provocări de natură tehnică.

Astfel, dacă pentru a fotografia o singura persoană și dacă, de exemplu, dorim să iluminam doar o jumătate din chipul subiectului vom folosi o singură sursă de lumină, plasată lateral, la o anumită distanță și un anumit unghi față de subiect și, eventual, o blendă (Fig. 2.2.). Se vor face teste cu diferite intensități luminoase până se va ajunge la efectul dorit.

În cazul a două persoane sau al unei scene de natură statică se pot folosi două surse sau chiar trei surse de lumină (una sau două de contur și o lumină foarte slabă de umplere).

Referințe:

[1] Haje Jan Kamps, The Rules of Photography and When to Break Them, Ilex Press, Londra, 2012, pp. 48-49.
[2] Brian & Janet Stoppee, Stoppees’ Guide to Photography and Light: What Digital Photographers, Illustrators, and Creative Professionals Must Know, Focal Press, Oxford, 2008, p. 52, p. 256-262.