Vopseaua fluorescentă este vopseaua care strălucește la o lumină UV. Se bazează pe pigmenți care răspund la lumină în segmentul ultraviolet al spectrului electromagnetic. Vopseaua poate sau poate sa nu fie colorată în lumina obișnuită. Vopseaua de culoare neagră nu trebuie confundată cu vopseaua fluorescentă sau fosforescentă (strălucire în întuneric).

Invenția acestui tip de vopsele este atribuită fraților Joseph și Robert Switzer. După o cădere, Robert a suferit o leziune severă a capului care a dus la ruperea unui nerv optic. Doctorul i-a recomandat sa stea închis într-o camera întunecata pana când urma sa-și recapete vederea pierduta în timpul căderii.

Joseph, care a fost chimist la Universitatea din California, Berkeley, a lucrat cu Robert, cei doi experimentând cu compușii fluorescenți. Au adus o lumină neagră în magazia farmaciei tatălui lor, încercând de fapt sa găsească compuși organici fluorescenți naturali, și au amestecat acei compuși cu șelac acest lucru ducând la formarea primei vopsele fluorescente de lumină neagră. Prima utilizare a acestor vopsele a fost pentru spectacolele de magie amatoricești ale lui Joseph.

Frații au înființat compania Fluor-S-Art, denumită mai târziu Day-Glo Color Corp., pentru a-și dezvolta și a vinde produsele. „Day-Glo” este o marcă comercială înregistrată a Day-Glo Color Corporation. Primele utilizări comerciale ale vopselelor fluorescente cu lumină neagră au fost pentru vitrinele magazinelor precum și pentru cinematografie. În timpul celui de-al doilea război mondial, vopselele fluorescente de lumină neagră au fost folosite de transportatorii navali americani pentru a semnaliza și pentru a permite avioanelor să aterizeze pe timp de noapte.

Vopselele și cernelurile negre sunt utilizate în mod obișnuit în producția de afișe de lumină neagră. Sub lumina zilei, posterul poate sau nu poate fi viu colorat, dar sub lumină neagră (cu lumină vizibilă puțina sau deloc), efectul produs poate fi psihedelic. Cernelurile sunt, în mod normal, extrem de sensibile la lumina directă a soarelui și la alte surse puternice de lumină.

Coloranții fluorescenți provoacă o reacție chimică atunci când sunt expuși la surse de lumină de înaltă intensitate, iar rezultatul vizual este o decolorare a culorilor cernelurilor. Pe hârtie, o modificare vizibilă semnificativă a saturației culorii poate fi observată de după 45 de minute și  până la o oră de expunere la lumina de intensitate înaltă. Până în prezent nu există o metodă absolută de prevenire a acestui fenomen, deși anumite tipuri de lacuri și folii protectoare de sticlă sau plastic pot încetini acest proces.

O altă utilizare obișnuită a pigmenților pentru lumină neagră este pentru marcarea de siguranța a bancnotelor, diverse certificate tipărite pe hârtie, cupoane de masă, bilete și alte lucruri similare care reprezintă o valoare (monetară sau nu). Elementele tipărite cu vopsea pentru lumină neagră utilizate în aceste scopuri sunt, de obicei, invizibile în condiții normale de iluminare, chiar și atunci când sunt expuse la lumina directă a soarelui (care conține lumină ultravioletă), dar ele devin vizibile atunci când sunt expuse la sursa de lumină neagră.

Datorită acestui lucru se înlătura încercările simple și necostisitoare de falsificare a acestor bunuri prin scanarea originalului utilizând un scaner de înaltă rezoluție și imprimarea acestora utilizând o imprimantă ieftină de înaltă rezoluție (majoritatea, dacă nu toate imprimantele ieftine, nu permit utilizarea cernelurilor negre pentru imprimare) dar pe de altă parte procesul de verificare este unul ieftin (o sursă de lumină neagră fiind tot ceea ce este necesar). Unele cupoane și bilete folosesc cerneluri colorate.

Pe multe locomotive germane, etichetele panoului de control au fost tipărite cu vopsea sensibila la lumina neagra și o sursă de lumină neagră a fost inclusa în cabină. Acest lucru i-a permis șoferului sa diferențieze manetele și butoanele care erau utilizate în conducerea locomotivei chiar și pe timp de noapte.

Vopselele sensibile la  lumină neagră sunt uneori utilizate în peisajul din parcurile de distracții: o lumină neagră luminează culorile vii ale peisajului, în timp ce persoanele rămân în întuneric. Acest lucru poate spori efectul de lume fantastica.

Aceste vopsele pot fi fluorescente sau, mai rar, fosforescent, conținând un fosfor care continuă să strălucească pentru o perioadă după îndepărtarea luminii negre. Ele poate fi amestecată cu nuanțe similare ale pigmenților normali, fiind strălucitoare când sunt văzute de lumina soarelui.

Vopselele fluorescente oferă o gamă largă de pigmenți, care strălucesc atunci când sunt expuși la frecvențele ultraviolete (UV) cu undă lungă. Aceste frecvențe UV se găsesc în lumina soarelui și în unele lumini artificiale. În fluorescență, componenta luminii vizibile, uneori cunoscută sub numele de lumină albă are tendința să fie reflectată și percepută în mod normal, sub formă de culoare; în timp ce componenta UV a luminii este modificată, transformata în lungimi de undă mai lungi, producând frecvențe suplimentare de lumină vizibilă, care apoi sunt emise alături de lumina albă reflectată. Ochii umani percep aceste schimbări ca strălucirea neobișnuită a fluorescenței.

Tipul fluorescent de luminescență este semnificativ diferit de bioluminescența naturală a bacteriilor, a insectelor și a peștilor, cum ar fi cazul licuricilor. Bioluminescența nu implică deloc reflecție, ci generare vie de lumina (prin intermediul luciferinei). Există vopsele fluorescente vizibile și invizibile. Imaginea vizibilă apare sub lumină albă ca fiind orice culoare strălucitoare, transformându-se în mod deosebit sub influenta luminii negre.

Vopselele fluorescente invizibile apar transparente sau palide în timpul iluminării în timpul zilei, dar vor străluci sub lumină UV într-o gamă limitată de culori. Deoarece acestea pot părea să „dispară”, ele pot fi folosite pentru a crea o varietate de efecte inteligente.

Ambele tipuri de vopsea fluorescenta beneficiază atunci când sunt folosite intr-un mediu contrastanta de fundaluri curat, negru mat și cu margini.. Ambele tipuri de vopsele sunt utilizate în cadrul iluminării artistice, în special teatre, baruri și altare bisericești. Cu toate acestea, lungimile de undă UV sunt risipite rapid în spațiu sau absorbite de suprafețe naturale complexe, lucru care duce la scăderea efectului lor. În același timp, pigmenții au tendința sa se degradeze relativ repede în contactul cu lumina soarelui..

Vopseaua fosforescentă este denumita vopsea care strălucește în întuneric. Aceasta este formata din substanțe fosforescente precum sulfură de zinc activat cu argint sau aluminat de stronțiu. Aceasta vopsea strălucește în mod tipic sub forma de culoare verde pal pana la albastru-verzui.

Mecanismul de producere a luminii este similară cu cea de vopsea fluorescentă, dar emisia de lumină vizibilă persistă mult timp după ce a fost expus la lumină. Vopselele fosforescente au o strălucire susținută care durează până la 12 ore după expunerea la lumină, iar procesul de decolorare se produce în timp.

Acest tip de vopsea a fost utilizat pentru a marca ieșirile de urgente din aeronave și ca scop decorativ cum sunt stelele aplicate pe pereți sau tavan din camerele copiilor. Este o alternativă la vopseaua radio luminescente. Lightning Bug Glo-Juicea fost un produs de vopsea non toxica foarte cunoscuta în 1968, dedicata copiilor. Se utiliza ca vopsea fosforescenta pentru corp sau pentru pereți.

Atunci când este aplicat ca o vopsea sau un strat de acoperire mai sofisticate (de exemplu, o acoperire de tip barieră termică), fosforescență poate fi utilizat pentru măsurători de detectare a temperaturii sau a degradării datorită capacitatea de a acționa fosforul ca un termometru.

Vopseaua radiu-luminescenta a fost inventata în 1908 și conținea inițial radiu-226. Toxicitatea radiului nu a fost inițial înțeleasă, și vopsele pe bază de radiu au fost utilizate pe scară largă. Între 1920 și 1930, efectele nocive ale acestui tip de vopsea au devenit tot mai clare.

Un caz celebru care dovedea toxicitatea acestui produs a fost cel al unui grup de femei muncitoare în fabrica care au fost denumite Radium Girls și care au dezvoltat reacții adverse severe în urma contactului cu aceasta substanța în timp ce pictau ceasurile de mana. Este recunoscut faptul că vopseaua cu radiu necesită o atenție sporită în aplicare, întreținere și eliminare, pentru a evita crearea unei situații periculoase.

Vopseaua radio-luminescenta conține un izotop radioactiv denumit radionuclid care este combinat cu o substanță radio luminescent. Izotopii selectați sunt de obicei emițători puternici de electroni rapizi (radiații beta), de preferat, deoarece această radiație nu vor trebui sa aibă acțiune penetranta. Vopselele radio luminescente vor străluci fără expunere la lumină până ce izotopul radioactiv se degradează (care de fapt poate fi mai ușor explicat ca reprezentând degradarea fosforului). Însă acest proces poate dura ani de zile. Prin urmare datorită caracteristicilor lor, acestea poartă denumirea de vopsele auto luminoase.

Din cauza problemelor de siguranță și reglementări mai stricte, produsele de consum precum ar fi ceasurile de perete și ceasurile de mână folosesc mai frecvent substanțe fosforescente decât radio-luminescente. Cu toate acestea, ele sunt încă preferate în cazul ceasurilor pentru scufundări.

În a doua jumătate a secolului 20, radiul a fost înlocuit progresiv cu prometiu-147. Promețiul nu este altceva decât un emițător de radiații beta care utilizează energie joasa și care spre deosebire de emițători alfa, nu degradează fosforul astfel încât luminozitatea materialului rezista mai mult timp.

Aceste vopsele sunt semnificativ mai sigure decât cele care conțin radiu dar au un mare dezavantaj, după 2,62 de ani datorită proceselor ce au loc ele își pierd caracteristicile precum și aplicabilitățile acesteia. Ultima generație a materialelor radio luminescente se bazează pe tritiu, un izotop radioactiv al hidrogenului, cu timp de înjumătățire de 12,32 ani, care emite radiații beta cu consum redus de energie.

Dispozitivele sunt similare cu un tub fluorescent, deoarece acestea constau dintr-un tub închis ermetic (de obicei sticla de borosilicat), acoperită în interior cu un fosfor, și umplut cu tritiu. Surse de lumină ce utilizează tritiumul sunt cel mai adesea văzute ca o iluminare „permanent“ pentru ceasurile de mana destinate pentru scufundări sau pentru utilizare pe timp de noapte.

Sunt utilizate și în brelocurile pentru chei, indicatorii pentru ieșiri de urgenta dar și pentru momeli utilizate de pescari. Iluminarea cu tritium era utilizata și în telefonia fixa, în special în telefoanele rotative dar care datorită trecerii timpului s-au degradat și  și-au pierdut aplicabilitatea.