În cadrul cercetării calitative, s-a optat pentru studii de caz individuale, studii care se pretează cercetării artistice, indiferent de natura teoretică, sau practică a acesteia, ducând la „obținerea de date complexe, de adâncime, care pot genera teorii”,[1] cat si pentru studii de caz colective, interviuri si focus grup. In acest articol va voi descrie studiul de caz individual aplicat in cazul artelor vizuale/umaniste.
Aplicand metoda studiului de caz individual și cea a studiului de caz colectiv/multiplu, are avantajul ca cel din urmă ofera posibilitatea de comparare a cazurilor luate în considerare, ideea de bază a metodei fiind aceea că „se studiază în detaliu cazuri individuale, pentru a ajunge la concluzii cât mai complete și mai exacte”.[2]
Prima etapă de lucru a fost stabilirea temei și obiectivelor cercetării. Tema fiind Dimensiunea estetică și perceptivă a negrului în arta artiștilor selectați, obiectivele au vizat, în special:
- Verificarea ipotezei conform căreia există o legătură între subconștient/conștient și expresia artistică.
- Sondarea propriului Eu în raport cu tema propusă.
- Stabilirea valențelor culorii negre și a dominanței valorice, în lucrările de artă analizate și corelația cu tema urmărită
- Analiza unei ipotetice cauzalități între utilizarea negrului versus trăirile artistului.
- Analiza evoluției în timp a utilizării negrului, în fotografie, instalație, pictură, ș.a..
- Analiza comparativă a semioticii negrului în timp și spațiu (inclusiv în arta românească)
- Determinarea rolului negrului prin uneltele specifice limbajului vizual
Pentru a fi valide și reprezentative (Yin, R., 1989) studiile de caz necesită o delimitare, care să corespundă contextului cercetării,. S-au conturat, deci, următoarele criterii de delimitare: subiectul/subiecții să aibă un statut de artist recunoscut, dovedit prin activitatea profesională; din lucrările de artă produse (cataloage, arhive etc) să reiasă faptul că aceștia operează (sau au operat) predominant, cu negru; perioada preocupării pentru această culoare, să fie mai mare de 5 ani; numărul de lucrări de artă în care să predomine negrul, să fie semnificativ.
Acolo unde se va analiza un curent, prin însăși caracteristicile definitorii, delimitarea este validă. Protocolul specific de colectare și inventariere a datelor necesare pentru realizarea studiilor de caz a vizat:
- documente scrise cifrice și necifrice: CV-uri, studii, articole și/sau cărți de autor, texte critice, reviste de specialitate etc.
- documente nescrise: vizuale (opere de artă, cataloage) și audio-vizuale (filme artistice, filme documentare, emisiuni TV)
- observația participativă și non-participativă (expoziții de artă)
- interviul (acolo unde a fost necesară, dar mai ales posibilă, această metodă)
- conferințe și sesiuni de comunicări științifice naționale și internaționale
Ulterior analizei documentelor, tehnică validată în cercetarea calitativă, scopul fiind acela de a transforma documentele, în date, s-a avut în vedere, de asemenea, cerința de bază a acestei analize, și anume aceea că „trebuie să existe o relație cât mai clară între documente și întrebările de cercetare” [3]
Mai jos, cateva dintre tabelele de inventariere a datelor (eu am fost sfatuit sa le pun la anexe, ceea ce este logic):
A. Inventar documente – studiu de caz Touhami Ennadre
| Scrise | Necifrice | Publice | A. Cărți de autor
[1] „Dacă vezi ceva, spune ceva”, fotografii de Touhami Ennadre, text de Nancy Spector, Hatje Cantz, 2004. [2] „Der Regenburger Dom”, fotografii de Touhami Ennadre, text de Bertram Stubenrauch și Eva karcher, Verlag Schnell & Steiner, Regensburg, 2000. [3] „Notre Dame de Paris”, fotografii de Touhami Ennadre, text de Alain Jouffroy, Caisse des monuments historiques et des sites, 1992. Black Light, fotografii de Touhami Ennadre, text de Francois Aubral, Prestel Verlag, Munchen / New York, 1996. |
| Nescrise | Vizuale | Aparținând culturii materiale |
A. Lucrări de artă:
Expoziții personale – selectie: 2022 – Qasida Noire – Musée d’art moderne et contemporain Mohammed VI, Rabat; 2006 – „Alb și negru: între est și vest”, Galway Arts Centre, Galway, IRLANDA; ”De ida y vuelta. África„, La Casa Encendida, Madrid, SPANIA; 2000 Touhami Ennadre „Spiritul în piatră. Imagini cu viața într-o catedrală”, Mănăstirea Catedralei, Regensburg, GERMANIA; 1999 Touhami Ennadre „Lumière Noire”, Maison Européenne de la Photographie, Paris ; Touhami Ennadre, MATERIA PRIMA „A unuia și a tuturor”, Muzeul Eparhial Obermünster, Regensburg; 1994 Touhami Ennadre, Exit Art Gallery, New York; 1992-Institut du Monde Arabe Bienale – selecție: 2004 – Bienala „Tehnici ale vizibilului”, Shanghai, CHINA; 2000- Biennale d’Art Contemporain, „Partage d’exotisme”, Lyon, FRANȚA; 1998- „Africus”, II. Bienala din Johannesburg, Africa de Sud; 1997 – Sexta Bienal de la Habana, „El individuo y su mémoria”, CUBA; 1993 „Mediterrania”, V Bienala Internațională de Fotografie, Muzeul Carlo Biscaretti di Ruffia, Torino, Italia Expoziții de grup – selecție 1996 – „In/sight: African Photographers 1940 to the Present”, New York, Guggenheim Museum, SUA 2002 – Documenta 11, Platforma 5, Kassel, Museum Villa Stuck, München „New York, 11 septembrie”, GERMANIA; .Artists Space, New York, „Human Face”, SUA; |
| Audio-video | Publice | INTERVIURI – selecție
Le Musée Mohammed VI d’art moderne et contemporain accueille le photographe Touhami Ennadre – 21 iun 2022, MATIN TV, Rabat; Touhami Ennadre, NewYork 911, Télé Maroc, 11 sept 2021; Touhami Ennadre, artiste photographe mondialement connu. Casablanca, Maroc, 31 mai 2019 ;Touhami Ennadre, ou l’art de la photographie en noir et blanc – MEDI 1 TV- 3 aug 2017; Touhami Ennadre și Mahi Binebine – Expoziția „ Marocul contemporan”- 2015 – l’Institut du monde arabe (IMA), Paris: |
|
| Relatare
(30 pagini) |
De autor | Privat | Locul: online
Data: 2 martitie 2022 |
B. Inventar documente – studiu de caz Petru Lucaci.
| Scrise | Cifrice | Publice | A. CV:
[1] CV_Petru_Lucaci.pdf (din arhiva UVT) |
| Necifrice | Publice | A. Cărți de autor
[1] Petru Lucaci, „Despre Negru„, Editura UNARTE, București, 2008. [2] Petru Lucaci, „Clarobscur„, Editura UNARTE, București, 2007. [3] Petru Lucaci, „Corpul supravegheat„, Editura UNARTE, București, 2010, pp. 96-99 [4] Petru Lucaci, „Black-based COCKTAIL„, Editura UNARTE, București, 2013. B. Texte critice [1] Magda Cârneci despre Petru Lucaci, „Clarobscur„, Editura UNARTE, București, 2007. [2] Magda Cârneci despre Petru Lucaci, „Black-based COCKTAIL„, Editura UNARTE, București, 2013. [3] Nasui, Cosmin. “Finisaj Petru Lucaci / Cafeneaua Critică Cu Bogdan Lefter @ Victoria Art Center, București.” Modernism.Ro. C. Reviste de specialitate [1] Mălina Ionescu, „Petru Lucaci – Diptych Clarobscur/ Material Scapes” în Revista Arta. [2] Cârneci, Magda. „Petru Lucaci. O afirmare a materialității picturale” în Revista Arta. [3] Petru Lucaci, „Reconversia ca demers artistic” în IRREGULAR. [4] Zeltil, Yigru, „Dressing the Body” în Revista Arta. |
|
| Nescrise | Vizuale | Aparținând culturii materiale |
A. Lucrări de artă (imagini expoziționale):
[1] Munten, Lucian. “PETRU LUCACI: DIPTYCH – CLAROBSCUR @ LEILEI GALLERY.” Modernism Punct Ro [2] Imagini din mediul online. B. Imagini din albume de autor: [1] Petru Lucaci, „Clarobscur„, Editura UNARTE, București, 2007. [2] Petru Lucaci, „Black-based COCKTAIL„, Editura UNARTE, București, 2013. |
| Audio-vizuale | Înregistrări video |
A. Documentare, interviuri, emisiuni TV
[1] Galeria Galateca. (2021, Aprilie 25). #contactless noile ritualuri: Petru Lucaci, Lucian Hrisav si Alexandru Zaharia [Video]. [2] MNAC Bucharest. (2021, January 19). Aruncă un ochi în expoziția Material-Scapes alături de artistul Petru Lucaci [Video]. [3] Muzeul Naţional al Literaturii Române. (2021, September 5). Arta contemporană în direct #4, Expoziția „După doisprezece ani”, MNAC Magda Cârneci și Petru Lucaci [Video]. [4] Senso TV. (2016, June 24). Petru Lucaci la MNAC – prezentare artist [Video]. |
C. Inventariea documentelor – studiu de caz Joan Witek
| Scrise | Cifrice | Publice | A. CV:
[1] CV Joan Witek (sursa: https://www.joanwitek.org/s/Witek_CV_JAEditsdoc.pdf) |
| Necifrice | Publice | A. Cărți de autor
[1] Joan Witek, „PAINTINGS FROM THE 1980’S”, Ed: Artist Estate Studio for MINUS SPACE, Brooklyn, NY, 2020, ISBN: 978-0-578-76802-1. [2] Joan Witek, „Joan Witek: Paintings and Drawings 1970s-1990s: Miami-Dade Community College Kendall Campus Art Gallery„. Ed. The College, Miami, FL, 1993. B. Articole de autor publicate in jurnale indexate international [1] WITEK, JOAN. “Ashanti Gold Weights: Distinguished Representatives of the Gods.” în The Brooklyn Museum Annual, vol. 8, 1966, pp. 149–58. C. Texte critice [1] John Caldwell publicat împreună cu expoziția Joan Witek: Paintings, 1980-1983 and Drawings, 1976-1984, la Museum of Art, Carnegie Institute, 3 martie – 29 aprilie 1984. [2] Lilly Wei a publicat, cu ocazia unei expoziții private din New York City, Joan Witek: New Paintings, 1 februarie-24 februarie 2000. [3] Andrew, Jason. „Exhibition News: Witek at Museum Wilhelm Morgner, Germany”. [4] Andrew, Jason, “Excerpt of essay written by curator Jason Andrew”. D. Reviste de specialitate [1] Larkin, Daniel. „Getting Buzzed on the Color Black”, în Hyperallergic, 14 Oct. 2020. [2] Stephanie Buhmann, „HERMINE FORD ANO JOAN WITEK” în ArtPulse, nr. 18, vol. 5, 2014, p. 71. [3] Michael Andre, “Joan Witek: Ames Gallery, New York, NY, January 1-25.” în ArtNews, 1975, pp. 116-117. [4] Jan Dibbets, “Joan Witek: Black Translations,” CDS Gallery, New York, NY, January 5-February 20. |
|
| Nescrise | Vizuale | Aparținând culturii materiale |
A. Lucrări de artă (imagini online din expoziții, 2000-2021):
[1] 2021 – “Joan Witek” Museum Wilhelm Morgner, Soest, Germany, April 25-July 18. [2] 2020 – “Joan Witek: Paintings from the 1980s” Minus Space, Brooklyn, NY. [3] 2015 – “Joan Witek: Paintings,” Jason McCoy Gallery, New York, NY. [4] 2014 – “Joan Witek: New Paintings,” Outlet Fine Art, Brooklyn, NY. [5] 2006 – “Rice Paper Drawings,” Atea Ring Gallery, Westport, NY. [6] 2005 – „Joan Witek: Black and Silver Unfinished Drawings,” Pentimenti, Philadelphia. [7] 2003 – “Joan Wite,” Kouros Gallery, New York, NY. [8] 2002 – “Joan Witek” Atea Ring Gallery, Westport, NY. [9] 2001 – “Joan Witek: Black Translations” Galeria CDS, New York, NY, Ianuarie 5 – februarie 20. [10] 2000 – “Joan Witek: Black to Black” Galleria Niklas von Bartha, Londra. Februarie 1- 24. B. Imagini din albume de autor: [1] „PAINTINGS FROM THE 1980’S”, Ed: Artist Estate Studio for MINUS SPACE, Brooklyn, NY, 2020, ISBN: 978-0-578-76802-1. |
| Audio- vizuale |
Înregistrări video |
A. Documentare, interviuri, emisiuni TV
[1] Online Talk, Joi, 8 iulie 2021 7 PM UK / 8 PM CET / 2 PM NYC [Zoom]. [2] James Kalm, BROOKLYN ART WALK OCTOBER 17, 2020. [3] Space, Minus. Joan Witek: Paintings from the 1980s. Youtube, 22 July 2021, https://www.youtube.com/watch?v=OYJZye12oR0. [4] Wilhelm Morgner, Stiftung Konzeptuelle Kunst. Onlineführung durch die Ausstellung JOAN WITEK. Youtube, 10 June 2021, https://www.youtube.com/watch?v=hiDKIxRf80Q. |
Tehnici de prelucrare a datelor:
- analiza observațională (globală)/ interpretarea documentelor
- codarea tematică, selectivă, având în vedere contextul. Practic, s-au subliniat cuvinte cheie (coduri) descriind date similare, s-a luat în considerare frecvența acestora, după care, aceste coduri s-au grupat, în concepte mai generale.
Metodele adoptate, pentru interpretarea datelor calitative, pot fi:
- analiza observațional-interpretativă sau „story telling”, care presupune observația și interpretarea unui document, din punct de vedere subiectiv.[4],[5]
- „grounded theory” (numită și teoria întemeiată sau metoda teoriei empirice), are la bază compararea conceptelor obținute în urma codării, posibilitatea de a propune ipoteze și de a le testa, comparându-le cu datele existente.[6] Această metodă este preferată atunci când se operează cu cantități de informație relativ mari, pentru analiza documentelor, după ce acestea au fost inventariate.
Următoarele etape sunt recomandate a fi utilizate:
- Codare focusată – Se aleg cuvinte sau fraze scurte care descriu, analitic, fragmentul de text, sau interviul. Se selectează codurile repetitive, sau cele importante pentru tema de cercetare.
- Stop and Memo – Pe parcursul etapei de codare, se fac schițe teoretice, cu caracter de ipoteze explicative ale proceselor studiate, ale relațiilor dintre categorii, etc. Foarte utile sunt diagramele procesuale sau relaționale, scheme care reprezintă, vizual, memo-urile.
- Eșantionare teoretică și saturație – În urma codării și a scrierii de memo-uri, poate apărea, ca fiind necesară, intervievarea a noi subiecți, pentru a aduce informații suplimentare. Implică organizarea și explicitarea categoriilor teoretice, rezultate de pe urma datelor, folosindu-se hărți situaționale, diagrame.
- Sortare și construcția concluziilor – Prevede o generalizare a rezultatelor empirice, creându-se astfel o explicație generică a fenomenului, eliberată de constrângerile de spațiu și timp. Rezultatele pot fi: motivația unui comportament, explicația unui proces, respectiv descrierea unui fenomen, proces, sau comportament.
Întotdeauna, interpretarea este determinată de ideile preexistente și de experiența cercetătorului, opinează prof. Reisz[7] Ideile teoretice, metodologice, sau rezultatele sistemului său de valori, trebuie explicitate, cât mai clar. De asemenea, același autor, este de părere că cercetarea calitativă trebuie să fie subiectivă, introspecția cercetătorului fiind necesară, pentru că ea clarifică, în ce fel, acesta determină cercetarea. Introspecția trebuie să fie cât mai bine exprimată și limitată, conform utilității ei.
Formularea de concluzii, relevante pentru cercetarea realizată – În această etapă s-au formulat concluzii la obiectivele stabilite, pentru ca, pe baza acestora, să se ajungă la concluzii. În cazul studiilor de caz colective, nu se vor pierde din vedere, asemănările și deosebirile dintre rezultatele obținute. În Schema 1 este reprezentată metoda studiului de caz, așa cum a fost ea adoptată pentru demersul propriu de cercetare.
Bibliografie:
[1] Petru Iluț, Abordarea calitativă a socioumanului: concepte și metode Ed. Polirom, 1997, p. 63.
[2] Robert D. Reisz, Modele stochastice pentru ştiinţele sociale (Stochastic models for the social sciences), Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002.
[3] Reisz, 2019.
[4] Denzin, N. K., și Lincoln, Y. S., The landscape of qualitative research: Theories and issue, Editura Sage Publications, Londra, p. 377.
[5] McKenzie, George W., Jackie Powell, și Robin Usher, Understanding social research: perspectives on methodology and practice, No. 16. Editura Psychology Press, 1997, pp. 29-35.
[6] Principalii promotori: Barney Glaser și Anselm Strauss, University of California, San Francisco (1965, 1968, 1970); alți autori: Erving Goffman, Michael Burawoy, Howard Becker.
[7] Reisz (2019)
