Mai jos, un exemplu foarte util pentru cercetarea calitativa, respectiv studiul colectiv de grup. Dupa cum se poate vedea, am un grup primar si unul secundar. Iarasi, intersectia dintre cele doua analize da cea mai corecta concluzie.
Spre deosebire de metoda studiului de caz individual, studiul de caz colectiv implică crearea unui design de studiu pe cazuri multiple.[1] Avantajul major al acestei metode este acela că permite analiza concomitentă a mai multor cazuri (grup) ajungându-se la sinteze comparative. Etapele de lucru au cuprins:
- Identificarea de legături cauzale între tema cercetată și contextele din viața reală.
- Selectarea cazurilor relevante, cu condiția ca acestea să se intersecteze, printr-un numitor comun și să aibă un set variabil de numitori comuni secundari
- Colectarea datelor, pentru fiecare caz individual, în parte, date provenind din: documente scrise (interviuri, volume, articole științifice) și/sau nescrise (fotografii, documentare, emisiuni TV etc).[2]
- Evaluarea observațională, descriptivă, a datelor, o coroborare între: informația oferită de documentele scrise, respectiv interpretarea subiectivă a documentelor nescrise.
- Stabilirea, pe baza evaluării observaționale, a următoarelor grupuri:
- Grup critic, principal (cu maximum de informație)[3]
- Grup secundar având rol de validare și/sau de a aduce informații noi, la tema cercetată (optional).
- Analiza datelor, realizată prin: pattern matching, explicații, analiză cronologică, modele logice de cauză-efect, sinteză comparativă.
În acest sens, Yin, dar și Miles și Huberman (1994) recomandă o abordare analitică ce poate include: analiza de conținut, crearea unor matrice de categorii, diagrame, tabele de sinteză (se va urmări relația dintre variabile), ordonarea cronologică a datelor, sau folosirea unei alte scheme temporale.[4]
- Raportarea studiului de caz, va face uz de instrumente specifice, și anume: structuri cronologice, comparative, care, conform literaturii de specialitate,[5] se materializează sub forma diagramelor și/sau tabelelor.
[1] Robert K. Yin, Studiul de caz – Designul, analiza și colectarea datelor, Ed. Polirom, București, 2005, p.59.
[2] Vezi subcap. 4.1.1/C.
[3] Yin asociază termenul de replicare literară cu grupul critic deoarece prezice cel puțin un pattern pentru constructul grupului secundar, proces pe care îl numește replicare teoretică.
[4] Idem, op. cit., p. 173.
[5] Robert K. Yin, Studiul de caz – Designul, analiza și colectarea datelor, Ed. Polirom, București, 2005, pp. 40-49.
Concept studiu de caz colectiv – fotografia low-key
| CONCEPT STUDIU DE CAZ COLECTIV – FOTOGRAFIA LOW-KEY | ||||||
| Nr. crt. |
Etapa | Descriere | Sinteză valori | |||
| I | Identificare | Limbajul vizual specific fotografiei low-key în raport cu arta contemporană. | Semiotica negrului, conturează o conceptualitate bine ancorată în arta contemporană. Teme precum oniricul, psihanaliza, universalitatea vieții şi a morții, frica, drama, teroarea, noaptea, solitudinea etc., se pot reprezenta prin expresie artistică mai articulat, folosind fotografia low-key. | |||
| Context | 1. Social
2. Spiritual 3. Geo-politic 4. Temporal |
|||||
| II | Selectare artiști (cazuri) după: | Numitoare comune principale (cadru principal) | 1. Fotografia low-key
2. Artă conceptuală |
|||
| Numitoare comune secundare (teme)
Notă: Cum nu ARTISTUL în sine ne interesează, recurgem la temele abordate de acesta în fotografia low-key, acestea devenind posibile numitoare comune. |
Redarea propriilor trăiri, dramatism, dezumanizare, geneză, moarte, infern, haos, cosmos, tulburări psihice, fobii, dezastre, proteste, explorare a pierderii, separării, traume reprimate, exploatare umană, ideologii politice, urgențe umanitare, condiția umană precară, iluzii, singurătate, prizonierat, ascuns, mistic, mister, abuzul de putere. | |||||
| III | Colectare date |
Scrise | Publice | ziare, reviste, cărți, afișe | ||
| Nescrise | Vizuale | Materiale sau spirituale | Albume de fotografii în format fizic sau digital, arhive de fotografie aparținând muzeelor, galeriilor de artă, fotografii pe paginile web ale artiștilor. | |||
| Simboluri | ||||||
| Audio- vizuale |
Filme | |||||
| Emisiuni televizate | ||||||
| Documentare | ||||||
| Interviuri | ||||||
| IV | Prelucrare date |
Obiectivă | Personal | Conceptul artistului despre opera sa | ||
| Impersonal | Conceptul unui critic de artă sau a opiniei publice despre opera unui artist. | |||||
| Subiectivă | Observația – descriere + interpretare (conform propriei judecăți de valori) | |||||
| V | Eșantionare | Grup | Critic (replicare literară) |
1. Ansel Adams
2. Sebastião Salgado 3. Alex Majoli 4. Misha Gordin 5. Juha Arvid Helminen |
||
| Non-critic (replicare teoretică) |
1. Bill Hansen
2. Lee Jeffries 3. Jürgen Klauke 4. Thomas Ruff 5. Touhami Ennadre 6. Shirin Neshat 7. Joseph Dadoune |
|||||
| VI | Analiza datelor |
Grupul principal
(pentru care avem cele mai multe date) |
Pattern matching, explicații, analiză cronologică, modele logice de cauză-efect, sinteză comparativă, matrice de categorii, diagrame, tabele de sinteză. | |||
| Grupul secundar
(pentru care avem mai puține date dar avem mai mulți reprezentanți) |
||||||
| VII | Raportare | Intercalat și structurat | Cronologice, comparație => construire a teoriei. | |||
Ulterior, pentru clarificare, se mai poate crea o sinteză comparativă – pattern matching care sa arate fluxul de cercetare.
