În scop demonstrativ, s-au aplicat pe pânză diverși pigmenți negri, utilizați în pictură, pentru a observa diferența dintre nuanțe (Fig. 1). iar în partea stângă, prin amestecul dintre vopseaua pură și alb, au rezultat gri-uri, care să evidențieze diferența de tonuri:
calde, reci, mai închise sau mai deschise. Pe ultimul rând, am urmărit obținerea negrului, prin mixare de culori. Astfel, de la stânga la dreapta: violet cu galben și albastru (am obținut un negru ușor albăstrui, rece), apoi roșu cu galben și albastru (un negru mai saturat), iar în final maro cu albastru (a rezultat un negru cald, pământiu).
Fig. 1: Experiment personal: variante de negru:Sus: Ivory Black, Lamp Black, Negru de Marte; Mijloc: Negru de fum, Ivory Black, Negru oxid; Jos: mixaje. |
În volumul Schwarz – Black (Editura Lars Muller Publishers, Suedia, 2015), Katrin Trautwein, tratează pigmenți de culoare neagră, combinând negrul de ivoriu, în diverse proporții, cu alți pigmenți, supunând atenției 16 planșe negre sau aproape negre, probe mate, printate. Plecând de la acest studiu, am realizat un tabel care înglobează amestecurile studiate: Katrin Trautwein, în volumul Schwarz – Black (Editura Lars Muller Publishers, Suedia, 2015) tratează pigmenți de culoare neagră, combinând negrul de ivoriu cu diverse proporții de alți pigmenți, oferind 16 planșe negre sau aproape negre, probe mate, printate. Plecând de la acest studiu, am realizat următorul tabel sintetic care înglobează amestecurile studiate.
Pentru a aduce o completare studiului, am introdus pentru fiecare amestec în parte codurile corespunzătoare pentru a putea fi verificate pe diverse tipuri de ecrane existente la ora actuală pe piață. Primele 16 rânduri corespund celor 8 perechi descrise de Trautwein. În prima coloană sunt redate descrierile comerciale ale fiecărui pigment/amestec în parte; în a doua coloană sunt descrise componentele cu care s-a amestecat negrul de fildeș pentru a obține vopselele din coloana 1; în a treia coloană numerotarea planșelor (planșele 1-6 nu au fost incluse, neintrând în nuanțele de negru); în a patra coloană sunt date codurile hexazecimale ale amestecurilor.
Datele au fost colectate de pe site-ul oficial al kt.COLOR (fiind forma producătoare, s-a plecat de la presupunerea logică conform căreia redau cât mai fidel codurile de culoare: „Reprezentate pe ecrane a culoarea vopselelor, se vor potrivi, în cel mai bun caz, cu nuanța, dar cu siguranță le va lipsi senzualitatea și armonia care caracterizează toate vopselele noastre.”[1]) prin următoarea metodă: se caută pigmentul sau amestecul vizat, și se inspectează codul CSS[2] care randează culoarea în browser, aflându-se astfel valoarea hexazecimală care a fost atribuită, în acest caz, negrului de fildeș (Fig. 2):
Fig. 2: Exemplificare a modalității de extragere a unui cod de culoare dintr-un cod sursă. Creație proprie. |
Am considerat importantă această corelare cu practica digitală, deoarece o anumită nuanță de negru apare invariabil în mod diferit, în funcție de ecranele care furnizează informația digitală. Însă, dacă avem la îndemână codul de culoare exact, putem reproduce acea nuanță cu exactitate.
În concluzie, ambele sinteze, atât cea aditivă cât și cea substractivă, au fost trecute în revistă până acum, în subcapitolele anterioare. De menționat faptul că, deși pictura are la bază amestecul substractiv al pigmenților, respectiv al vopselelor utilizate, au existat cazuri în care pictorii au încercat să picteze, folosind principiul sintezei aditive. Postimpresioniștii, de exemplu, au folosit o tehnică specială, pentru a spori luminozitatea și contrastul culorilor. Această tehnică s-a bazat pe amestecarea aditivă a culorilor.
Van Gogh poate fi un exemplu: el a aplicat tehnica amestecului solid – mélange solide, în loc să amestece în mod substractiv vopselele. Folosind tușe în culori contrastante, pronunțate, largi, ochiul uman, neputând să perceapă o „medie” a două culori diferite, percepe contrastul strident al culorilor foarte diferite și foarte strălucitoare, exact cum se întâmplă în cazul vitraliilor.
În cazul în care două culori diferite sunt reprezentate prin tuse foarte subțiri, și dacă observatorul este situat la o anumită distanță de pânză, luminile reflectate de către cele două culori, sunt amestecate aditiv de către ochiul uman, creând o a treia culoare rezultată, după cum a fost descrisă, prin amestec optic – adică este „mixată” în ochiul observatorului.
Atunci când două vopsele de culori diferite, sunt amestecate de către pictori (deci, substractiv), acestea își pierd o parte din intensitate, în timp ce atunci când, aceleași două culori, sunt amestecate optic, își păstrează intensitatea și pot apărea mai strălucitoare.
Seurat a studiat și el efectele mixării a diferite vopsele, încercând totodată să controleze amestecarea acestora prin reducerea numărului de culori din paleta sa și aplicarea vopselelor în pete foarte mici.
Prin juxtapunerea petelor de dimensiuni foarte mici de albastru și roșu, a obținut magenta, studiind, în același timp, cum se modifică intensitatea culorilor plasate lângă altele, anume. Seurat a numit tehnica sa divizionism, tocmai pentru că a observat aceste separări și juxtapuneri.[3] Seurat și colegii săi începuseră să simtă că ar trebui să implice, mai mult, știința din spatele tehnicii lor, efectele optice care stau la baza artei vizuale. De altfel, li s-a alăturat, cu studiile sale, fizicianul american Nicholas Rood,[4] la rându-i, un pictor desăvârșit.
Notă informativă:
Prezentul fragment de text (c. 2.4.1.) este publicat liber, cf. Anexei nr. 9, cu optiunea de publicare distincta a tezei/fragmente din Tezei de Doctorat cu titlul: “Negrul: Dimensiune estetică în pictura și fotografia contemporană”, autor: Atila GOMBOȘ, coord. științific prof. univ. dr. habil Stelian ACEA, IOSUD, FAD, UVT – susținută public la data: 21 iunie 2024. Atribuirea titlului doctor s-a acordat autorului, prin ordinul Ministerului Educatiei, nr. 7692/06.12.2024.
De asemenea, orice informație, idee originală, concluzie și/sau text este protejată de legea 8/1996, actualizată 2024. Se poate folosi hyperlink-ul (link catre pagina/site) pentru atribuire copyright, in limita a maxim 200 cuvinte.
Bibliografie, note și alte referințe:
[1] Summary of the kt. COLOR original colours. https://www.ktcolor.com/en/colors.aspx. Data accesării 4 Apr. 2021.
[2] Separarea formatării și a conținutului face, de asemenea, fezabilă prezentarea aceleiași pagini de marcare în diferite stiluri pentru diferite metode de redare, cum ar fi pe ecran, în tipar, prin voce și pe dispozitive Braille. CSS are, de asemenea, reguli pentru formatarea alternativă în cazul în care conținutul este accesat pe orice dispozitiv mobil modern. CSS este conceput pentru a permite separarea prezentării unui conținutu, inclusiv aspectul, culorile și fonturile adiacente. Această separare poate îmbunătăți accesibilitatea conținutului, oferă mai multă flexibilitate și control asupra specificațiile caracteristicilor prezentării, permite mai multor pagini web să partajeze formatarea prin specificarea CSS-ului relevant într-un fișier .css separat, care reduce complexitatea și repetarea conținutului structural, precum și activând fișierul .css care urmează să fie memorat în memoria cache a unui browser, pentru a îmbunătăți viteza de încărcare a conținutului digital.
[3] Teoria și practica sa, împreună cu cele ale adepților săi, au fost descrise ca neoimpresionism și pointilism, aceștia având la dispoziție studiile despre culoare ale lui Helmholtz, al cărui Manual de Optică Psihologică apăruse deja, și Bezold (ale cărui texte au fost publicate în franceză, în 1876).
[4] Cromatica modernă cu aplicații la artă și industrie, Chicago, 1879.
